... pentru că m-am schimbat, pentru că am început să realizez cât de importanţi sunt unii oameni pentru mine, şi cât de importantă e însăşi viaţa.
E un răspuns pentru care nu există neapărat o întrebare.... e un răspuns pe care mi l-am formulat eu, în sinea mea, de ce? nu ştiu încă.
Acum, lumea mea e altfel, e plină de sens şi înţeles, e plină de perfecţiune şi logică, de ce? pentru că iubesc... iubesc lumea mea şi felul în care e acum, iubesc oamenii care sunt în ea, mă iubesc pe mine aşa cum sunt, şi îl iubesc pe el...
E ciudat, când dintr-o dată apare cineva în calea ta şi-ţi dă lumea peste cap, te face să te simţi altfel, să simţi tot ce ai simţit pînă acum altfel, mai intens, mai frumos.
E ciudat să realizez că tot ce a fost pînă acum nu mai are nici un sens, nici o valoare, şi doar ceea ce trăieşti momentan are un înţeles pentru tine...
Eu am descoperit cât de frumoasă e lumea privind prin ochii altcuiva, acum privesc lumea prin ochii lui... şi am încredere că lumea pe care o vede el e perfectă... pentru amândoi.
Nu pot să schimb în mine unele lucruri, nu pot să scap de neajunsurile mele, nu pot să fiu altcineva... şi de aceea sunt fericită!... pentru că asta e fericirea, cănd cineva te iubeşte aşa cum eşti: nebună şi ciudată, veselă şi tristă, nefericită...
Chiar dacă nu mă înţelegi uneori, chiar dacă sunt ciudată, iartă-mă şi iubeşte-mă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu