De parcă aş avea nevoie...

De parca aş avea nevoie... dar de fapt, am!

De obicei scriu la general, adresîndu-mă tuturor, acum însă voi scrie la persoana I,
pentru că asta o scriu nemijlocit despre mine.
Oamenii care mă cunosc sau care m-au văzut măcar o data, m-au vazut zîmbind, m-au văzut
optimistă, curajoasă, matură, cînd de fapt nu e totul chiar atît de simplu.
Da, sînt puternică, spun asta încrezută, pentru că nu mulţi dintre voi au trecut peste tot
ce am trecut eu, n-o spun pentru compătimire, o spun pentru că astăzi am învăţat un lucru
important, un lucru pe care îl ştiam demult dar pe care nu-l puteam înţelege definitiv...
Am învăţat că a fi puternic nu înseamnă a zîmbi mereu sau a fi mereu optimist, a fi puternic
nu înseamnă nici a ignora problemele sau oamenii care încearcă să te ajute, a fi puternic
nu înseamnă a te ascunde după aparenţe false... De fapt, a fi puternic înseamnă a plînge,
a fi conştient de ce se întîmplă, a nu fugi de probleme ci a le privi în faţă. Sînt puternică,
o spun pentru că în comparaţie cu cei slabi nu mi-e frică să plîng sau să arăt oamenilor
apropiaţi cît mi-e de greu... nu mi-e frică de părerea cuiva...